Spuneţi-mi câteva lucruri generale despre dumneavoastră.
"Sunt Doina, studentă la Grafică, iubitoare de pisici și ilustratoare part-time. Ador drumețiile, camerele luminoase, croissantul cu unt și ceaiul de rooibos. Îmi place să culeg plante pe care să le pun la presat si să scriu în jurnalul meu de vise. Dacă aș avea o superputere aș vrea să pot controla timpul."
Când v-aţi dat seama că vreţi să vă petreceţi viața desenând?
"Ador oboseala de după o zi productivă. Atunci când mă culc fericită după o zi, sau mai degrabă o noapte, în care am terminat o ilustrație de care sunt mulțumită, conștientizez ca aș vrea să obosesc doar așa, cu pensula în mână."
Cum v-aţi transformat visul în realitate?
"Când eram mică, mama mă învăța să desenez fete cu păr creț și pantaloni evazați cu franjuri, iar tata îmi desena lebede, mereu plutind pe apă, deoarece nu se pricepea să le facă și picioarele. În gimnaziu am mers câțiva ani la un cerc de pictură, unde am început să descopăr primele noțiuni despre artă și să încerc câteva tehnici noi.
Fiind educatoare, mama mereu mă ruga să îi desenez câte ceva pentru activitățile de la grădiniță: cartoline, postere și ilustrații cu personaje din povești, așa am prins drag de ilustrația pentru copii. Dar pentru că eram o elavă prea serioasă și nu aveam inteligența de a-mi oferi timp pentru a desena mai mult și pentru a face ce-mi place, contactul meu cu desenul se cam terminase, cu excepția zilelor în care mergeam cu o trupă de animatori la petreceri pentru copii unde făceam face painting.
Am ajuns la facultatea de arte mai degrabă dintr-o revoltă față de anii de liceu pe care i-am facut într un mediu în care nu mă regăseam, unde mă simțeam inhibată și nu mă puteam exprima creativ. In anul II am descoperit ilustrația de carte, iar în timpul celor două burse Erasmus în Franța am cunoscut un alt fel de ilustrație, mai curajoasă și liberă, de care m-am îndrăgostit. Tot atunci am reușit să fiu admisă în Clubul Ilustratorilor unde am cunoscut alți artiști minunați și am descoperit cât de frumoasă, dar și provocatoare e lumea editorială și ilustrația de carte și am găsit curajul pentru a mă aventura în acest univers atât de nou pentru mine. Sunt abia la început și mai am multe de învățat, dar cred în puterea mea de a evolua și a face lucrurile din ce în ce mai bine."
Unde vă găsiţi inspirația pentru povești și personaje noi?
"În poze vechi, natură, oameni și situații, dar mai ales în stările și emoțiile proprii."
Vorbiți-ne despre procesul de ilustrare a unei cărți; cum treceţi de la o idee din capul dumneavoastră la o operă de artă terminată, vândută în librării?
"Încă de la prima lectură a textului îmi vin diferite idei legate de personaje, cromatică sau de atmosfera pe care îmi doresc să o creez. După ce fac schițele de personaj, mă opresc asupra secvențelor mai sugestive și încep să îmi construiesc compozițiile în jurul lor, încercând să strecor detalii și elemente noi, care să îmbogățească textul cu noi sensuri.
Pentru mine desenul e cea mai provocatoare și serioasă parte, pentru că uneori poate fi o misiune complicată să transpui în detaliu imaginea din capul tău, atât de complexă și vorbitoare. Când, după multe lupte cu radiera, desenul e gata, încep să adaug culoare, de obicei acuarelă, în combinație cu guașe și creioane colorate. Abia atunci mă relaxez și încep să mă bucur la maxim de proces, asta fiind și partea mea preferată din crearea unei ilustrații.
Cand ilustratiile sunt gata își pornesc drumul către tipar, trecând prin mâinile multor oameni care se ocupă de design, corectură, etc."
La ce proiect lucraţi în acest moment?
"Acum îmi concentrez atenția pe lucrarea mea de disertație, în care ilustrez povestea unui pitic de gradină pe nume Vic, care, în secret, încearcă să-l ajute pe Marc, povestitorul, să depășească un blocaj creativ, apelând la ajutorul vrăjitoarei Zuze, cea cu o sută de buze."
Care este visul dumneavoastră suprem?
"Visez să am un atelier luminos cu vedere spre o gradină de hortensii albastre, în care să dau viață personajelor mele, transformându-le în jucării, să îmi fac timp pentru a dansa și a mă juca mai mult, să mă plimb printr-o pădure tropicală și să învăț să înot ca să pot face scufundări."
Mulţumesc din suflet ilustratoarei Doina Axenti pentru timpul pe care mi l-a acordat, răspunzând la întrebările mele. Mai jos vă las un link unde puteţi găsi cărţile ilustrate de dânsa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu