luni, 11 octombrie 2021

Interviu Diana Tivu

Spuneţi-mi câteva lucruri generale despre dumneavoastră.

"Lucrez de șase ani ca ilustrator de carte pentru copii freelancer, am licență și master în arhitectură obținută la Universitatea Ion Mincu, iar abilitățile necesare pentru ilustrație și desen in general mi le-am dezvoltat autodidact de când mă știu. Locuiesc în București împreună cu soțul meu și o “tonă” de cărți."

Când v-aţi dat seama că vreţi să vă petreceţi viața desenând? 

"Mereu am știut că vreau să îmi petrec viața desenând, dar am fost crescută într-un mediu care m-a învățat din primii ani de viață că așa ceva nu este posibil și că arta nu duce decât la foame și vicii. A trebuit să ajung pe picioarele mele ca să îmi asum decizia. M-am luptat și mă lupt în continuare cu preconcepțiile cu care am fost crescută de mică."

Cum v-aţi transformat visul în realitate?

"Aș zice că din exterior a fost destul de simplu: am hotărât că viața este prea scurtă să nu încerc, mi-am dat demisia din biroul de arhitectură în care lucram, mi-am pregătit un portofoliu pe care l-am trimis peste tot și în câteva luni deja semnam contracte și ilustram cărți. Pare simplu, “a leap of faith” cum spun engelzii, dar vine cu un tumul de anxietate și întrebări peste întrebări. Norocul meu este că am reușit să mă întrețin relativ repede făcând ceea ce-mi place și asta mi-a dat încredere să merg mai departe."

Unde vă găsiţi inspirația pentru povești și personaje noi? 

"Inspirația vine de peste tot, de la ce văd pe stradă, în familie și ce citesc. O sursă constantă de inspirație este propria copilărie timpurie, în mare parte petrecută la bunici, sursă de unde se nasc și ilstrațiile cu țărănei și lumea lor de la sat. Inspirația vine foarte ușor când mintea este mereu în căutare de idei, dar drumul până la foaia de hârtie este deseori lung."

Vorbiți-ne despre procesul de ilustrare a unei cărți; cum treceţi de la o idee din capul dumneavoastră la o operă de artă terminată, vândută în librării?

"Ideea, dacă nu am scris chiar eu textul, nu prea vine direct din capul meu, ci caut să văd ce a vrut să zică autorul și să mă raportez potrivit la text, apoi calibrez totul pe formatul cărții și nevoile de tipar, nivelul de vârstă a copiilor cărora le este adresată, bugetul proiectului, specificațiile editorului/autoruluiu etc. Sunt multe lucruri care trebuiesc luate în considerare. Întotdeauna lucrez un draft complet al cărții cu ilustrațiile schițate, draft cu care pot intra în dialog cu editorii și, unde este cazul, autorii. Odată stabilită direcția de mers, mă ocup să finalizez ilustrațiile, proces care poate să ia și luni de zile în funcție de proiect. Când este gata, editura se ocupă de paginarea și așezarea textului, pregătirea machetei pentru print și distribuirea în librăriile online și fizice.

Când ideile chiar vin direct din capul meu, ele vin deja bine sedimentate, iar eu îmi pregătesc macheta cărții lucrând textul și ilustrația concomitent. Întotdeauna ascult observațiile editorilor înainte să trec la etapa de finalizare, care se aseamănă izbitor cu situația anterioară."

La ce proiect lucraţi în acest moment?

"Mereu lucrez la mai multe concomitent. Momentan încerc să public o carte pentru copii scrisă de mine, să îmi pregătesc un alt proiect personal pentru prezentat editurilor și am început faza de schiță pentru un titlu nou scris de o tânără scriitoare contemporană de la noi, dar detaliile sunt secrete momentan."

Care este visul dumneavoastră suprem?

"Sunt prea mare să mai am vise supreme. Cred că cea mai mare bucurie pentru mine ar fi să pot să-mi petrec restul vieții și să-mi câștig existența făcând ceea ce fac, pentru că dacă la început doar intuiția îmi spunea că este locul meu, acum sunt convinsă."

Mulţumesc din suflet ilustratoarei Doina Axenti pentru timpul pe care mi l-a acordat, răspunzând la întrebările mele. Mai jos vă las unele dintre cărţile ilustrate de dânsa:











marți, 6 iulie 2021

Interviu Doina Axenti

Spuneţi-mi câteva lucruri generale despre dumneavoastră.

"Sunt Doina, studentă la Grafică, iubitoare de pisici și ilustratoare part-time. Ador drumețiile, camerele luminoase, croissantul cu unt și ceaiul de rooibos. Îmi place să culeg plante pe care să le pun la presat si să scriu în jurnalul meu de vise. Dacă aș avea o superputere aș vrea să pot controla timpul."

Când v-aţi dat seama că vreţi să vă petreceţi viața desenând? 

"Ador oboseala de după o zi productivă. Atunci când mă culc fericită după o zi, sau mai degrabă o noapte, în care am terminat o ilustrație de care sunt mulțumită, conștientizez ca aș vrea să obosesc doar așa, cu pensula în mână."

Cum v-aţi transformat visul în realitate? 

"Când eram mică, mama mă învăța să desenez fete cu păr creț și pantaloni evazați cu franjuri, iar tata îmi desena lebede, mereu plutind pe apă, deoarece nu se pricepea să le facă și picioarele. În gimnaziu am mers câțiva ani la un cerc de pictură, unde am început să descopăr primele noțiuni despre artă și să încerc câteva tehnici noi. 

Fiind educatoare, mama mereu mă ruga să îi desenez câte ceva pentru activitățile de la grădiniță: cartoline, postere și ilustrații cu personaje din povești, așa am prins drag de ilustrația pentru copii. Dar pentru că eram o elavă prea serioasă și nu aveam inteligența de a-mi oferi timp pentru a desena mai mult și pentru a face ce-mi place, contactul meu cu desenul se cam terminase, cu excepția zilelor în care mergeam cu o trupă de animatori la petreceri pentru copii unde făceam face painting.

Am ajuns la facultatea de arte mai degrabă dintr-o revoltă față de anii de liceu pe care i-am facut într un mediu în care nu mă regăseam, unde mă simțeam inhibată și nu mă puteam exprima creativ. In anul II am descoperit ilustrația de carte, iar în timpul celor două burse Erasmus în Franța am cunoscut un alt fel de ilustrație, mai curajoasă și liberă, de care m-am îndrăgostit. Tot atunci am reușit să fiu admisă în Clubul Ilustratorilor unde am cunoscut alți artiști minunați și am descoperit cât de frumoasă, dar și provocatoare e lumea editorială și ilustrația de carte și am găsit curajul pentru a mă aventura în acest univers atât de nou pentru mine. Sunt abia la început și mai am multe de învățat, dar cred în puterea mea de a evolua și a face lucrurile din ce în ce mai bine."

Unde vă găsiţi inspirația pentru povești și personaje noi? 

"În poze vechi, natură, oameni și situații, dar mai ales în stările și emoțiile proprii."

Vorbiți-ne despre procesul de ilustrare a unei cărți; cum treceţi de la o idee din capul dumneavoastră la o operă de artă terminată, vândută în librării? 

"Încă de la prima lectură a textului îmi vin diferite idei legate de personaje, cromatică sau de atmosfera pe care îmi doresc să o creez. După ce fac schițele de personaj, mă opresc asupra secvențelor mai sugestive și încep să îmi construiesc compozițiile în jurul lor, încercând să strecor detalii și elemente noi, care să îmbogățească textul cu noi sensuri.

Pentru mine desenul e cea mai provocatoare și serioasă parte, pentru că uneori poate fi o misiune complicată să transpui în detaliu imaginea din capul tău, atât de complexă și vorbitoare. Când, după multe lupte cu radiera, desenul e gata, încep să adaug culoare, de obicei acuarelă, în combinație cu guașe și creioane colorate. Abia atunci mă relaxez și încep să mă bucur la maxim de proces, asta fiind și partea mea preferată din crearea unei ilustrații. 

Cand ilustratiile sunt gata își pornesc drumul către tipar, trecând prin mâinile multor oameni care se ocupă de design, corectură, etc."

La ce proiect lucraţi în acest moment? 

"Acum îmi concentrez atenția pe lucrarea mea de disertație, în care ilustrez povestea unui pitic de gradină pe nume Vic, care, în secret, încearcă să-l ajute pe Marc, povestitorul, să depășească un blocaj creativ, apelând la ajutorul vrăjitoarei Zuze, cea cu o sută de buze."

Care este visul dumneavoastră suprem? 

"Visez să am un atelier luminos cu vedere spre o gradină de hortensii albastre, în care să dau viață personajelor mele, transformându-le în jucării, să îmi fac timp pentru a dansa și a mă juca mai mult, să mă plimb printr-o pădure tropicală și să învăț să înot ca să pot face scufundări."

Mulţumesc din suflet ilustratoarei Doina Axenti pentru timpul pe care mi l-a acordat, răspunzând la întrebările mele. Mai jos vă las un link unde puteţi găsi cărţile ilustrate de dânsa:

Cărţi Doina Axenti



miercuri, 2 iunie 2021

Interviu Dan Ungureanu

 

Spuneţi-mi câteva lucruri generale despre dumneavoastră.

"Ilustrez cărți pentru copii și nu numai. Îmi place să trec de la un proiect de carte la o scenografie sau ilustrație editorial. Diversitatea ilustrației mă încântă cel mai mult."

Când v-aţi dat seama că vreţi să vă petreceţi viața desenând?

"Am desenat ca orice copil, dar nu m-am oprit pentru că îmi plăcea foarte mult. Cred că am devenit conștient că acesta este drumul meu când am dat examen la liceul de arte."

Cum v-aţi transformat visul în realitate?

"Cred că exercițiul a fost foarte important. Cum spuneam, desenez de când eram foarte mic și nu m-am oprit. Atunci când am realizat că îmi doresc să ilustrez cărți, am început să îmi construiesc portofoliul, am aplicat, am construit mai departe și tot așa."

Unde vă găsiţi inspirația pentru povești și personaje noi?

"Îmi place foarte mult desenul de observație. Trecătorii de pe stradă, un colț de casă, muntele din depărtare, de aici mă inspir. Pentru că nu am ieșit din casă în ultima vreme, am ajuns pe Google Maps, pe street view, în locuri de care mi-era dor, sau unde nu am fost încă, și am desenat oamenii de pe străzi. E foarte amuzant."

Vorbiți-ne despre procesul de ilustrare a unei cărți; cum treceţi de la o idee din capul dumneavoastră la o operă de artă terminată, vândută în librării?

"Pentru mine personajele sunt cheia ilustrațiilor, de aceea încep cu schițele de personaje. Urmează testele tehnice și de punere în pagină, schițele pe text și împărțirea pe pagini. După câteva ture de modificări pe schițe, trec la desenele finale, fie în creion, carbine, acuarelă, tuș sau digital."

La ce proiect lucraţi în acest moment?

"Am încheiat a doua carte din colecția Apolodor Explorator, împreună cu domnul Florin Bican, pe care abia așteptăm să o vedeți. Este stelară!"

Care este visul dumneavoastră suprem?

"Nu cred în cuvintele mari, dar mi-ar plăcea să fim mai atenți la noi și la cei din jur. Cred că s-ar rezolva multe probleme astfel."


Mulţumesc din suflet ilustratorului Dan Ungureanu pentru timpul pe care mi l-a acordat, răspunzând la întrebările mele. Mai jos vă las un link unde puteţi găsi cărţile ilustrate de dânsul:


 







marți, 25 mai 2021

Interviu Emi Balint

 

Spuneţi-mi câteva lucruri generale despre dumneavoastră.

"Sunt Emi Balint, ilustratoare și artist visual full-time sau pe timpul nopții și graphic designer 8 ore pe zi. Litera mea preferată este E, culoarea preferată albastru, iar floarea preferată Nu-mă-uita."

Când v-aţi dat seama că vreţi să vă petreceţi viața desenând?

"Cred că în clasa a 10-a, într-o tabără de artă în care m-a încurajat mama să merg cu sora mea. Eram la liceu, la profil Real, științele naturii, și voiam să devin farmacistă, deși din clasa a 8-a începusem să mă concentrez mai mult pe desen."

Cum v-aţi transformat visul în realitate?

"Mi-am luat inima în dinți, am desenat din ce în ce mai mult și m-am rugat să pot trece cu bine de admiterea de la UNArte. Mi-a fost frică, nu aveam un plan B dacă nu intram la Arte, însă privind în urmă vedeam și văd cum toate lucrurile au lucrat împreună pentru ca visul meu să se îndeplinească."

Unde vă găsiţi inspirația pentru povești și personaje noi? 

"În jurul meu, în lucrurile pe care le strâng, le văd, le simt."

Vorbiți-ne despre procesul de ilustrare a unei cărți; cum treceţi de la o idee din capul dumneavoastră la o operă de artă terminată, vândută în librării?

"Înainte să încep, citesc de multe ori textul și îmi aleg cuvinte, propoziții care mă fac să simt că trebuie să le desenez. La început simt un pic de teamă, dar și nerăbdare să încep lucrul, iar pentru a depăși acest moment, încerc să găsesc anumite detalii din text de care mă simt apropiată sau în care mă regăsesc. Continui cu schițele de compoziție și desenele pe lângă subiect, care nu sunt neapărat legate de fragmentul pe care vreau să-l ilustrez, dar care mă ajută să pășesc în povestea propriu-zisă. Când simt că am găsit ce căutam prin desen, trec totul în creion, pe curat (după multe ștersături), pun culoare și le scanez."

La ce proiect lucraţi în acest moment?

"În acest moment lucrez la un proiect personal pe care l-am început anul trecut, despre familia mea: Urșii Balint, iar în timpul zilei încerc să continui seria de desene mici pe post-it-notes la locul de muncă, în pauza de masă."

Care este visul dumneavoastră suprem?

"Unul din visele mele era și este acela de a desena o poveste cap-coadă care să fie publicată, vis care s-a îndeplinit anul trecut prin seria Dar Motan scrisă de Cristina Andone și publicată la Editura Nemi. Un alt vis ar fi să am o pisică...nu doar desenată de mine."

Mulţumesc din suflet ilustratoarei Emi Balint pentru timpul pe care mi l-a acordat, răspunzând la întrebările mele. Mai jos vă las un link unde puteţi găsi cărţile ilustrate de dânsa:






marți, 16 martie 2021

Interviu Eve Tharlet


Eve Tharlet, un ilustrator de succes, s-a născut în Alsacia, dar a crescut în Germania - mai ales în Freiburg im Breisgau. După ce a terminat liceul, a luat cursuri de gravură și serigrafie la Berlin, un an, iar apoi s-a stabilit în Franța pentru a studia la Școala de Arte Decorative din Strasbourg - în atelierul de ilustrație al lui Claude Lapointe.

Marea ei descoperire a venit cu seria despre Matei, iepurașul drăguț și obraznic, care i-a propulsat numele în întreaga lume.

În ultimii ani, a lucrat și ca artist de benzi desenate, iar majoritatea cărților sale pot fi găsite în mai multe limbi din întreaga lume. Este ilustratoarea a peste 150 de cărți pentru copii, inclusiv cărți și calendare în miniatură, jocuri și reviste, cărți școlare și basme clasice.

Când v-aţi dat seama că vreţi să vă petreceţi viața desenând?

"De mic copil am avut o imaginaţie bogată, îmi imaginam multe poveşti. Dar cum eram prea timidă, mi-a fost mai uşor să le desenez."

Cum v-aţi transformat visul în realitate?

"Foarte simplu, după un examen de admitere destul de greu, am studiat Arta Ilustrației într-o școală de artă din Franța, școală unde au fost create primele studii de ilustrație.

De la început, am întâlnit persoane minunate și importante pentru munca mea, editori excelenţi (în special în târgul de carte de la Bologna) care mi-au oferit posibilitatea de a publica imediat. De atunci nu m-am mai oprit niciodată în toți acești ani."

Unde vă găsiţi inspirația pentru povești și personaje noi? 

"Inspirația se găseşte în viaţa de zi cu zi! Observ atent comportamentul persoanelor - acesta este o mină inepuizabilă de subiecte. Apoi, în diferitele evenimente ale vieții, în emoțiile dintre copii și adulți, în emoţiile dintre doi copii etc. Persoanele sunt inspirația pentru personaje noi. Walt Disney și designerii săi de personaje sunt un exemplu excelent :)"

Vorbiți-ne despre procesul de ilustrare a unei cărți; cum treceţi de la o idee din capul dumneavoastră la o operă de artă terminată, vândută în librării?

"Tot procesul ... este imposibil de explicat în câteva cuvinte. Trebuie să vă spun că pentru mine este întotdeauna diferit. Imaginile pot fi pline de umor, pot fi poetice sau teatrale. Dacă sunt cărţi pentru copii folosesc imagini mari și personaje pline de emoţii. În schimb,  în romanele mele grafice imaginile sunt prezentate cinematografic, cu o mulțime de mici vinete și dialog. Este foarte interesant să lucrezi cu un autor, să creezi un univers împreună."

La ce proiect lucraţi în acest moment?

"Pentru moment ilustrez o nouă poveste scrisă de un autor pe care nu l-am întâlnit  niciodată, pentru o editură americană. Este vorba despre ilustrații foarte mari, despre naștere. 

De cele mai multe ori, editurile mi-au cerut ca eu să adaptez o poveste, să folosesc animale ca personaje pentru a vorbi despre relaţii interpersonale. Poveștile sunt mai universale, ating mult mai mulți copii din mult mai multe țări."

Care este visul dumneavoastră suprem?

"Cel mai mar vis? Să am 40 de ore pe zi. Poate așa aş avea timp să pictez pe pânză, să scriu o poveste foarte, foarte lungă pentru adulți, să lucrez în grădina mea, să cânt la pian, să gătesc marele meu tort de ciocolată pentru voi toți și să mă odihnesc două ore într-un hamac...

Un alt vis actual: să se termine cu pandemia.  Lumea a devenit cam nebună ..."

Mulţumesc din suflet ilustratoare Eve Tharlet pentru timpul pe care mi l-a acordat, răspunzând la întrebările mele. Mai jos vă las 2 link-uri care vă duc la cărţile ilustrate de dânsa, publicate la editura DPH şi editura NEMIRA.


vineri, 12 martie 2021

Interviu Robert Starling

Robert Starling este un premiat ilustrator britanic. A început să facă primele schiţe încă din primii ani de şcoală şi, de atunci, nu s-a mai oprit. "Fergal e foc şi pară!" (în original, Fergal is Fuming!), prima carte semnată în întregime de Robert, a fost nominalizată la Waterstones Children's Book Award.

Când v-aţi dat seama că vreţi să vă petreceţi viața desenând?

"Am iubit desenatul de când eram foarte tânăr - a fost activitatea mea favorită. Mi-a plăcut să creez lumi pe pagina goală. Orice era posibil!

Nu eram sigur că voi reuși vreodată să fac doar desen, dar am desenat întotdeauna pentru distracție și am folosit desenul şi în cariera mea de profesor. A fost un instrument foarte util pentru explicarea lucrurilor. Apoi, mai recent mi-am dat seama că a crea lucruri este foarte important pentru mine și că trebuie să o fac tot timpul!"

Cum v-aţi transformat visul în realitate?

"Am lucrat la lucrările mele de artă și la scriere în fiecare weekend și în tot timpul liber, până când m-am simțit pregătit să trimit ceva unui editor. Mă împingeam să vin cu o idee nouă pentru un personaj sau o idee foarte scurtă pentru o poveste în fiecare zi și am completat un caiet de schițe. În cele din urmă, am avut un set întreg de idei și schițe, iar apoi dintre ele a fost un mic dragon (Fergal) care s-a remarcat printre celelalte ..."

Care au fost cele mai importante momente și cea mai mare "mândrie" a dumneavoastră de atunci?

"Am fost foarte fericit că am făcut echipă cu Smriti Halls pentru "Insula prieteniei" - a fost un text important și o mare provocare și oportunitate pentru mine de a ilustra textul unui alt scriitor.

Am fost foarte încântat că am fost selectat pentru premiul Waterstones Children’s Book Prize în 2018 și în același an am câștigat premiul Buxtehuder Kälbchen în Germania. Am ajuns să văd în grădiniţe spectacolele pentru copii ale cărții mele și ale altora și a fost doar cel mai încântător lucru pe care l-am văzut.

Este minunat când cititorii iau legătura cu mine pentru a spune cum s-au bucurat de una dintre cărțile mele, în special cu Fergal - e minunat când citirea poveștii poate ajuta părintele și copilul să vorbească despre sentimentele lor."

Unde vă găsiţi inspirația pentru povești și personaje noi? Și cum țineţi pasul cu toate gândurile și ideile dumneavoastră?

"Port mereu cu mine un caiet de schițe și, ori de câte ori îmi apare o nouă imagine sau idee în cap, o notez - ceea ce eliberează loc pentru o altă idee! Nu știi niciodată care dintre aceste note ar putea ajunge la ceva."

Care este visul dumneavoastră suprem ?

"Mi-ar plăcea să continuu să fac cărți și să mă împing să încerc idei noi. Cât despre cărțile mele publicate, sper doar că vor conecta undeva cu un cititor, le vor aduce fericire și poate îi vor inspira să scrie sau să își deseneze propriile povești."

Mulţumesc din suflet lui Robert Starling pentru timpul pe care mi l-a acordat, răspunzând la întrebările mele. Acestea sunt cărţile ilustrate de el pe care le găsiţi traduse în limba română:



Mai jos vă las şi răspunsurile lui originale, în engleză, pentru că mă îndoiesc un pic de traducerea mea.

When did you realise that you wanted to spend your life drawing?

"I’ve loved drawing since I was very young - it was my favourite thing to do. I loved creating worlds on the blank page. Anything was possible! 

I wasn’t sure I would ever be able to do only drawing, but I always drew for fun and I also used drawing in my career as a teacher. It was such a useful tool for explaining things. Then, more recently I realised that creating things is very important to me, and that I need to do it all the time!"

How did you turn your dream into reality?

"I worked on my artwork and writing every weekend and in all of my spare time, until I felt ready to send something to a publisher. I was pushing myself to come up with a new idea for a character or a very brief idea for a story every day, and I filled up a sketchbook. Eventually, I had a whole set of ideas and sketches, and then from amongst them there was a little dragon (Fergal) who stood out…."

What have been your biggest highlights and ‘proud-ofs’ since then?

"I was very happy to be teamed up with Smriti Halls for The Little Island - it was an important text, and a great challenge and opportunity for me to illustrate another writer’s text.

I was really thrilled to be shortlisted for the Waterstones Children’s Book Prize in 2018, and that same year I won the Buxtehuder Kälbchen Award in Germany. I got to see the kindergarten children’s performances of my book and others, and it was just the most heart-warming thing to see.

It’s lovely when readers get in touch to say how they have enjoyed one of my books, especially with Fergal - where reading the story may have helped a parent and child talk about their feelings."

Where do you find your inspiration for new stories and characters? And how do you keep on top of all your thoughts and ideas?

"I always carry a sketchbook with me, and whenever a new image or idea pops into my head I jot it down - which frees up room for another idea! You never know which of these notes might come to something."

What’s your ultimate dream?

"I’d love to keep on making books, and to keep pushing myself to try new ideas. With my published books, I just hope that they will connect with a reader somewhere, bring them happiness, and maybe inspire them to write or draw their own stories."