Cărţi cu sunete pentru copii

Voi începe acest articol prin a vă spune că urăsc jucăriile de plastic, mai ales pe cele cu sunete. Dar când vine vorba de cărţi, îmi plac enorm de mult cărţile sonore pentru copii. Mi se par educative în multe aspecte pe care le voi sublinia la fiecare dintre ele.

Primele cărţi sonore le-am cumpărat pe când eram însărcinată cu Lucas. A fost dragoste la prima vedere. E vorba despre cărţile cu sunete de la editura Aramis, din seria "Mică enciclopedie" . Ştiam deasemenea că cele cu sunetul păsărilor îl vor încânta pe soţul meu şi nu am greşit. Sunt superbe ca format şi extraordinare ca sunet. E vorba de sunete de păsări şi animale înregistrate direct din natură. Îţi aduc natura în casa ta. Sunt de departe favoritele familiei.

În categoria celor mai butonate cărţi cu sunete de animale intră: "Marea enciclopedie a animalelor" şi "Ce animale trăiesc la fermă?", ambele fiind de la editura Prut. Prima are 50 de sunete ale animalelor de la fermă, din pădure, munţi, savană, junglă şi din Australia. A doua e o poveste, iar în afara animalelor de la fermă, are şi alte sunete ce apar pe parcursul istorioarei, cum ar fi sunetul unei căruţe, a unui topor care taie lemne sau a unei fereste când se închide. Lucas a butonat-o mai mult pe a doua decât pe cea dintâi, fiind fascinat de cum curge laptele în găleată, cum se aude moara sau potcovitul unui cal.

O cărticică iubită de Lucas pe care a butonat-o până i s-au terminat bateriie este "Mon petit Beethoven". Este o carte cu fragmente din cele mai cunoscute piese a lui Beethoven. Eu o am în franceză pentru că am cumpărat-o dintr-o benzinărie de pe o autostradă în Franţa. Asemănătoare cu aceasta există şi cu piesele lui Vivaldi, Chopin, Mozart, etc. Mi-ar fi plăcut să le avem pe toate, aşa de mult îmi plac.

Acestea sunt cărţile sonore pe care i le-am oferit lui Lucas de pe la 6 luni. 

Pe la un an i-am dat şi cartea "Super fructe, legume, cereale, fructe de padure (Română şi Engleză)" de la editura Dorinţa. Cu ajutorul acestei cărţi a învăţat mai bine fructele şi legumele. Legat de această carte, când Lucas a cerut piersică pentru prima dată mi-a zis "vreau peach". O bucată de timp nu a vrut să zică piersică deloc.

Tot pe la un an i-am lăsat la îndemână şi cartea "Alfabet (+poezii)" de la editura Dorinţa. Nu i-am dat-o ca să înveţe alfabetul ci pentru poeziile haioase care l-au ajutat să-şi îmbunătăţească vocabularul.

Pe la 18 luni am început să butonăm cartea "Bunele maniere" de la editura Dorinţa. Deocamdată îi place să o butoneze, dar nu îi place să facă ceea ce cartea îl învaţă. Speranţa nu moare niciodată ;)

Pe la vârsta de 3 ani vrem să-i dăm şi cărţile "ABC Alfabetul - Ascultă şi învaţă" şi " 123 Numerele - Ascultă şi învaţă" ambele de la editura Prut, pe care deja le avem în biblioteca noastră. Am să vă povestesc pe contul de instagram dacă au avut succes sau nu.

O ultimă carte sonoră care îi place lui Lucas e una primită de la mătuşa lui Gabriela, din Germania. Mulţumim tuşi! Se numeşte "Die schönsten Kinderlieder". E o carte cu 27 de cântecele tradiţionale cu cele 4 anotimpuri. Are, de exemplu, şi melodia de la "O brad frumos". Păcat că nu ştim germană să le putem cânta!

În continuare vă voi vorbi despre 2 cărţi cu sunete care sunt superbe şi Lucas e încântat cu ele, numai că mie nu mi se par practice deloc. De ce? În primul rând pentru că nu au foile cartonate şi pe una din ele a trebuit să o lipesc de la început pentru că foile se rupeau foarte uşor. În al doilea rând, pentru formatul butoanelor. Nu au butoanele pe lateralul din dreapta ca la majoritatea cărţilor sonore ci chiar pe paginile cărţii, pe fiecare imagine/animal care scoate un sunet. Problema e că, Lucas nu nimereşte punctul exact pe care trebuie apăsat şi nu apasă cu forţă suficientă ca să iasă vreun sunet. Aşa că, nu sunt cărţi pe care să se poată uita de unul singur ci trebuie să fie mereu cu o persoană adultă care să apese butoanele. E vorba de "Caută şi ascultă. Animalele. 60 de imagini sonore" de la editura Arc şi "Ferma vorbitoare" de la editura Litera. Ceea ce ador la cea de-a doua e că are cele mai frumoase şi reale poze cu animale.

Spre încheiere vă voi spune despre cele 2 cărţi sonore care nu au avut deloc succes  la noi şi anume "Mângâi şi asculţi animale de la fermă" şi "Mângâi şi asculţi animale din junglă", ambele de la editura Girasol. Nu vă pot spune de ce nu au avut succes, dar nu au avut.

La editura Dorinţa puteţi găsi mult mai multe cărţi sonore frumoase. Pe lista noastră de dorinţe se află "Corpul meu", "Timpul" şi "Citesc pe si-la-be".

Ştiu că aceste cărţi sunt mai scumpe decât cele normale. Sfatul meu e să le cumpăraţi pe librăriile online atunci când au reduceri. Eu de obicei le cumpăr pe https://www.elefant.ro/ atunci când au reduceri de 50%. În acest fel am cumpărat majoritatea cărţilor.

Ca anecdotă, nu am înţeles niciodată de ce cărţile cu sunete nu sunt recomandate copiilor de la 0 la 3 ani. Sunt obiecte mari, fără piese cu care copiii s-ar putea îneca. Oare ar putea să-mi explice cineva această curiozitate?

„Cartea este cea mai bună armă împotriva intoleranței și ignoranței.” – Lyndon Baines Johnson

Pe curând!

Primele cărţi ale bebeluşului: cărţi din materiale textile şi cărţi cartonate

În aproape orice articol pe care îl veţi citi, primele cărţi recomandate sunt cele din materiale textile, începând de la 6 luni. Şi până la 6 luni? Cum am scris şi în articolul anterior, niciodată nu e "prea devreme" pentru a începe să-i citeşti cărţi copilului tău, o poţi face chiar din prima zi după naştere. 

Însă, de la vârsta de 6 luni bebeluşul reuşeşte să apuce din ce în ce mai bine şi să ţină în mâini jucării. Întradevăr, cele mai indicate cărţi pentru această vârstă sunt cele din materiale textile moi, care nu prezintă niciun pericol pentru bebe. E vorba de cărţi senzoriale, din diferite materiale textile, pe alocuri cu foşnăitoare. Noi am avut aceste trei cărţi textile care nu au avut aproape nici un succes la acea vârstă. Abia pe la 18 luni, le-a mai răsfoit un pic. Lucas a preferat de mic cărţile "adevărate".

Cărțile "adevărate" pe care i le-am oferit de când a început să apuce şi să țină în mâini a fost seria de cărți din setul în engleză denumit "My Little Learning Library: Animals". E vorba de  9 cărţi mici, cartonate, de 8 cm pe 8 cm. Sunt ideale pentru micile mânuţe ale bebeluşului. Acestea chiar i-au plăcut lu Lucas şi încă îi mai plac. În curând va fi Levi cel care le va răsfoi. 

Eu le-am cumpărat la librăria online elefant.ro prin 2017.

Asemănătoare cu cele de mai sus sunt şi cărticelele din setul "Învăţăm mijloacele de transport" de la editura Litera. Cele 6 cărticele cartonate de 8 cm pe 8 cm vin frumos ambalate într-o cutie de cartón, care, când se deschide are formă de camión. Şi acestea au avut mare succes, Lucas le poartă cu el pe unde merge. 

Setul îl puteţi găsi pe pagina editurii Litera sau la librăria online elefant.ro, de unde cumpăr eu de obicei.

Al treilea set de cărți pe care i le-am oferit au fost 4 cărţi cartonate în limba spaniolă (printre puţinele cărţi pe care le are în limba spaniolă, chiar dacă deocamdată stăm în Spania). Sunt diferite prin faptul că se deschid pe verticală, în sus. Şi acestea sunt micuţe, cam de 10 cm pe 10 cm. Pe acestea deja i le-am pus la vedere lu Levi. Sunt ideale pentru că stau în picioare şi îi atrag atenţia. Aceste cărți aveau şi nişte picioruşe care cu timpul s-au rupt.

În concluzie, chiar dacă cărţile din material textil sunt cele mai recomandate pentru bebeluşi, la noi nu au avut nici un succes. Din contră, au avut succes cărţile micuţe, cartonate şi cărțile sonore, despre care vom vorbi în următorul articol. 

„Copiii devin cititori în poala părinților lor” – Emilie Buchwald (autoare de cărți pentru copii)

Pe curând!

Beneficiile de care se va bucura copilul tău dacă îi citeşti

Săptămana trecută mi-a atras atenţia un articol  dintr-un blog intitulat "Un milion de cuvinte: diferenţa între a citi şi a nu citi poveşti copiilor tăi". Acest articol preia concluzia unui studiu din anul 2019, publicat în Journal of Developmental and Behavioral Pediatrics care analizează legătura între cititul de poveşti copiilor şi vocabularul acestora. Autorii acestui studiu ajung la concluzia că, copiii a căror părinţi le citesc 5 poveşti în fiecare zi, până în clasa I ajung să asculte 1.400.000 de cuvinte în plus faţă de cei care nu au acest obicei. Iar dacă le citesc doar o singură poveste, diferența este de 290.000 de cuvinte. Acest articol m-a impactat destul de tare. Chiar dacă ştiam că cititul îmbunătăţeşte vocabularul copilului, nu mă gândeam că diferenţa poate fi aşa de mare între cei cărora li se citeşte şi cei cărora nu li se citeşte.

Atunci m-am întrebat care ar fi celelalte beneficii ale cititului. Vă las aici concluziile căutării mele:

- Cititul crează o legătură puternică între părinţi  şi copii

Această legătură este mai puternică cu cât părinţii şi copiii petrec mai mult timp împreună. Iar cititul este o activitate relaxantă, un moment unic în care toţi cei implicaţi sunt relaxaţi, bine dispuşi, ceea ce face ca acele momente să fie plăcute. Astfel se crează amintiri de neuitat pe care copilul le va purta cu el pe tot parcursul vieţii. Lucas adoră aceste momente, mă cuprinde de gât şi ascultă povestea liniştit.

- Cititul relaxează mintea şi corpul copilului

Copiii de azi sunt bombardaţi cu zgomote, sunete stridente şi lumini. Cititul e o activitate calmă, în care copilul poate sta liniştit, iar în acest fel corpul şi mintea lui se pot relaxa. Acest lucru l-am observat şi la Lucas care, după ce se zbenguie şi oboseşte, pentru a se relaxa merge şi îşi ia o carte pe care o răsfoieşte liniştit.

- Cititul îi îmbunătăţeşte copilului puterea de concentrare

Copiii sunt copii şi nu vor sta locului atunci când sunt mici. Dar acest lucru nu trebuie să ne descurajeze, ci trebuie să fim perseverenţi. Cu timpul, dacă veţi fi constanţi şi îi veţi citi cu drag, va prinde drag de poveşti şi va asculta liniştit. Ca să nu vă descurajaţi, vă las un tabel cu timpul cât se poate concentra un copil la fiecare vârstă (e în spaniolă, dar se înţelege perfect):

- Cititul îi dezvoltă copilului imaginaţia

Când citim, fiecare dintre noi "vedem" povestea în felul nostru. Tocmai de aceea pe parcursul poveştii putem discuta cu micuţul nostu despre cum vede el povestea, cum sunt personajele, peisajele, culorile, etc. Veţi fi surprinşi de răspunsurile micuţilor. Lucas mereu mă surprinde cu răspunsurile lui!

- Cititul îl învaţă pe copil despre lumea înconjurătoare

Prin citit, copilul învaţă despre oameni, locuri sau evenimente străine lui. De exemplu, cum poate cunoaşte un copil mic animalele din savană dacă nu dintr-o carte? Lucas le recunoaşte pe toate dintr-o carte cu sunete pe care am să o prezint într-un viitor articol.

- Cititul stimulează desvoltarea empatiei

Copilul se poate pune în pielea personajelor şi îşi poate imagina cum s-ar simţi sau ce ar face, privind lucrurile dintr-o altă perspectivă decât a a lui. Citind "Lama lama în pijama" Lucas mi-a spus că nici lui nu-i place să meargă  singur la culcare şi că, şi el plânge ca Lama lama dacă mama sau tata pleacă de lângă el până adoarme.

Sunt sigură că există mult mai multe beneficii, dar pentru mine acestea sunt cele mai importante. Dacă pe viitor voi mai găsi şi altele,  voi completa acest articol.

„Unul dintre cele mai mari daruri pe care adulții le pot face, urmașilor și societății, este să le citească copiilor lor” – Carl Sagan („Contact”)

Pe curând!

Cum să-mi motivez copilul să citească?

Fiind primul articol al acestui blog, am să mă prezint. Numele meu este Denisa Vărărean. Dragostea pentru cărți o am de când mă ştiu, cele mai frumoase amintiri ale copilăriei mele fiind legate de orele interminabile petrecute citind. Iubirea faţă de cărţi nu s-a atenuat cu trecerea timpului. Dorința mea a fost să transmit această iubire pentru lectură copiilor mei şi tuturor celor din jurul meu. Tocmai de aceea am şi început să scriu acest blog, a cărui scop este să-i ajute pe părinți în a-şi motiva copiii să citească şi în alegerea cărților pentru micuții lor. Toate sfaturile sunt extrase din multele articole citite pe acest subiect, dar în mod special din propria mea experiență ca mamă şi din analiza acelor lucruri care au funcționat sau nu la noi.

Preocuparea mea a fost aceea că copiii zilelor noastre nu mai citesc. De aceea am citit multe articole despre cum să motivezi copilul să citescă, şi iată cele mai importante 3 sfaturi pe care le-am cules şi le-am aplicat şi încă le mai aplic cu băieții mei, Lucas de 2 ani şi 3 luni şi Levi care are 4 luni.

1. "Nu este niciodată prea devreme să împărtășești o carte cu copii. Dacă așteptăm să știe să citească pentru a o face, este ca și cum am aștepta să știe să vorbească pentru a le vorbi." Penelope Leach

Dacă te întrebi la ce vârstă poți începe sa-i citeşti copilului, răspunsul este de la naştere, sau chiar din timpul sarcinii. Niciodată nu e "prea devreme".

Încă din primele săptămâni de viaţa bebeluşului îi va face plăcere să îi citeşti din orice carte doar ca să îţi audă vocea caldă. De asemenea, prin lectură şi prin “discuţiile” pe care le porţi cu bebe, el se va familiariza cu sunetele limbii materne. Îi poţi citi în momentele de linişte de peste zi şi/sau îi poţi crea un ritual de “noapte bună” care să conţină şi câteva minute de lectură. (www.info-kids.ro)

2. Asigură-te că în casă sunt cărți și copilul are acces la ele. 

De când eram însărcinată cu Lucas am început să-i cumpăr cărți şi nu m-am oprit până în ziua de azi. Nu ştiu dacă mă voi putea opri vreodată. Cărțile adecvate vârstei lui sunt aşezate pe un raft la înălțimea lui pentru a avea acces la ele.

3. Modelul părintelui care citește este foarte important.

Copilul trebuie să te vadă cu o carte în mână, bucurându-te de ea, relaxându-te, dacă vrei să fii credibil atunci când îi spui că cititul este important. La acest capitol încă mai trebuie să lucrez, deoarece având 2 copii mici, nu am timp pentru citit. Iar dacă reuşesc să citesc, o fac când ei dorm şi nu mă văd.

Mai jos vă las şi cele 10 sfaturi date de Carmen Ivanov în articolul "Cum încurajăm un copil să citească?":

1. Fiecare copil trebuie să aibă o mică bibliotecă proprie în camera sa.
2. Copiii trebuie felicitați de fiecare dată când citesc.
3. Cărțile trebuie să fie plasate în bibliotecă la nivelul la care copilul ajunge singur să le ia.
4. Vizitele în librării dau, de obicei, roade: copiii trebuie lăsați să ia cărțile de pe raft, să le deschidă, să le frunzărească.
5. Dă-i ocazia să-ți povestească ce a citit și să îți “explice” ceea ce tu “nu ai înțeles”.
6. Lăsați copilul să aleagă cartea pe care o va citi.
7. Încurajați cititul cu voce tare, chiar însoțit de gesturi ample.
8. Alegeți cărți cu coperți cartonate și cu ilustrații viu colorate.
9. Cântați împreună de câte ori aveți ocazia pe parcursul poveștilor.
10. Încurajați descrierea personajelor preferate și lăsați copilul să vă indice cu degetul personajul preferat.

Vreau să vă spun că la noi aceste sfaturi au funcționat. Deocamdată dorinţa mi s-a îndeplinit şi nu e zi în care Lucas să nu răsfoiască cel puţin 7-8 cărţi, şi o face cu mare plăcere. Bineînţeles, e încântat să aibă la îndemână toate cărţile pe două rafturi la înălţimea lui. Sper ca viitorul să fie la fel de promiţător!

„Poți să ai averi nespuse, tangibile, lădițe cu bijuterii și cufere cu aur. Mai bogat decât mine nu vei fi niciodată. Eu am avut o mamă care îmi citea. ” – Strickland Gillian (poet și umorist american)

Pe curând!